Fiind un oras prin excelenta al tinerilor, este limpede pentru toata lumea ca noptile se afla in zodia lor. Pentru fiecare se poate gasi un coltisor de noapte in mondenitatea clujeana: baruri, cluburi, discoteci etc., etc. Pe scurt, orasul freamata, fierbe, galgaie pana la raguseala din zori de prezente mai mult sau mai putin manifeste. Dar pe langa sumedenia de localuri, in perioadele mai calde te poti rezuma la plimbari nocturne; singur sau insotit, dupa caz. Este motivul principal pentru care iubesc atat mult cartierul Gheorgheni: mult spatiu verde, numai bun de “transhumante”. In trei anotimpuri poti sa te bucuri de plimbari “in fapt de seara”, zilnic. Personal le prefer localurilor. De regula sunt insotit, dar mai ies la promenada si de unul singur. Strazi precum: Ariesului, Albac, Septimiu Albini, Busteni, Take Ionescu, Vasile Lupu, C-tin Brancoveanu, Axente Sever, Aron Densuseanu, Coresi, Rebreanu sunt o incantare pentru cel care doreste sa iasa din praful si larma de pe centru. Aleea Baita si Aleea Scarisoara conduc spre Aleea Baisoara si Aleea Detunata, care marginesc un parc de proportii medii, dar nemaipomenit pentru plimbari cat o dupa-amiaza intreaga. Mai sunt si alte asemenea “poteci”, pretabile promenadelor de zi sau de amurg si care se inteapa in cartierul Andrei Muresanu, de a carui doua strazi minunate v-am vorbit in urma cu trei zile. E de ajuns sa traversati C-tin Brancusi si sunteti acolo. Hmmm, Brancusi… un calcai al lui Ahile in oaza de aer si verde. O strada infernala pe drept cuvant. Si asta doar pentru ca responsabilii sunt incapabili sa se bucure pana si de frumuseatea in act, ce sa mai vorbim de cea potentiala. Sa ma explic: Brancusi sufera pentru ca nu exista o centura a Clujului si toate masinile de mare tonaj, camioane si alti asemenea dinozauri trec zilnic pe aici; nu au de ales. Rezultatul e grotesc: noxe cu nemiluita si un vacarm identic celui din Cipariu. De fapt, Cipariu sufera in cea mai mare parte datorita Brancusului. Insa despre incapacitatea si lipsa totala de viziune a edililor in ce priveste un plan de urbanistica bine pus la punct, ramane de vorbit cu alta ocazie. Daca voi gasi taria sa plonjez in asa ceva. Brancusi e ca o vena cangrenata ce desparte oazele din Gheorgheni si Muresanu. Imi amintesc de un film in care se prezenta traheea unui fumator decedat. Doctorul scotea din ea prin presare cu degetul un fel de pasta, rezultat al depunerilor tutunului. Asta e imaginea de moment a Brancusului… un ejector fetid si pestilent. Dar sa revenim…
Cine a gustat dintr-o seara in Gheorgheni sau A. Muresanu, va repeta cat mai des experienta in incercarea febrila de a reitera cea dintai plimbare. N-o va mai regasi, sentimentul primei iesiri de seara ramane unic si irepetabil, cu atat mai mult cu cat nu le este daruit tuturor. Cei care l-ati simtit, pretuiti-l si povestiti-l si altora. Macar asa sa se impartaseasca de darul acesta.
Atata frumusete! Pe plita inimii cuvintele au crescut ca floricelele de porumb. Tac. Mi-e plina gura de ele…
Va doresc o betie a simturilor…. aveti trei anotimpuri din patru, nu uitati!!!
